Recenzie: Suflet pierdut

Suflet pierdut - Silviu Urdea (2014, Imprint Karth)

Descriere:

    Mihail, un tânăr care trăiește o intensă poveste de dragoste alături de Emma, primește într-o dimineață cea mai neagră veste posibilă: iubita lui a murit în urma unui tragic, dar ciudat accident de maşină. Din acel moment viaţa lui nu va mai fi niciodată la fel. Investigând, află că accidentul fusese precedat de o serie de dispariții misterioase, care par să aibă un numitor comun. Împreună cu cei mai buni doi prieteni ai săi și alături de inspectorul Constantin, Mihail încearcă în final să descopere identitatea celui care, într-un vehicul fantomă, a fost ultimul care a văzut-o pe Emma în viață…

    Suflet Pierdut îți dă palpitatii și te umple de groază. Este o carte despre legătura nemijlocită dintre dragoste și crimă, viață și moarte, totul în formele sale cele mai naturale și brute.

    Cât de mult poate o tragedie personală să schimbe ceea ce suntem cu adevărat?

  

  

  O să încep cu o mărturisire: nu credeam că o să-mi placă cartea asta, dar (vai, doamne!) cât m-am înșelat. Am trecut prin toate emoțiile posibile: bucurie, compătimire, furie, suspans, frustrare, eram pe punctul de a plânge de câteva ori...dar m-am abținut :)

  Povestea de dragoste dintre Emma și Mihail este excepțională. Autorul ne dă multe detalii despre relația celor doi(cum s-au cunoscut,prima întâlnire, momente importante prin care au trecut împreună,etc.) astfel că nu ai cum să nu ajungi să-i îndrăgești, sau să îți dorești să ai și tu o legătură la fel de puternică cu cineva.

    Emma reprezintă întreg universul pentru Mihail. Lumea lui gravitează în jurul ei așa că e de înțeles de ce dispariția ei îl afectează atât de mult, pur și simplu îl dă peste cap. Moartea iubitei sale îl va bântui mereu, iar tânărul nu își poate imagina viața fără ea. Tot ce-i rămâne lui Mihail este dorința arzătoare de a afla cine este responsabil pentru accidentul Emmei. 

   În mintea lui sunt o mie de întrebări ce îl țin treaz în miez de noapte. Un lucru e sigur: nu va înceta niciodată sa caute răspunsurile.

  Ceea ce la început pare un accident rutier banal, comun, simplu, se dovedește a fi de fapt un caz extrem de complex și imprevizibil. Inspectorul Constantin reușește să facă legătura dintre accidentul Emmei, dispariția altor două fete (Cristina Toma și Rebeca Nistor) și un caz vechi de 12 ani. Din acel moment ai în față o poveste ce te va lăsa cu gura căscată. Un scenariu demn de un film american. Un thriller în adevăratul sens al cuvântului, iar deznodământul e pe măsură.

    Cartea asta e ca un cocktail exotic, căci ai un amestec perfect de suspans, acțiune, scene horror, întorsături de situație, dar și o frumoasă poveste de dragoste ce supraviețuiește dincolo de moarte. O recomand tuturor, fără excepție!

    Și la final, pentru că așa m-am obișnuit eu să recomand și ceva de ronțăit în timp ce citiți, o să recomand un bol mare de cereale. Asta e primele pagini din carte mi-au făcut poftă :) 

Recenzie: Altfel de Îngeri

Altfel de Îngeri de Lili St. Crow

Descriere:

   Lumea Reală e un loc înspăimântător. Întrebaţi-o despre asta pe Dru Anderson, o fată dură care a pus la pământ un număr destul de mare de tipi răi. E înarmată, periculoasă, şi gata să lupte mai întâi şi abia pe urmă să stea la discuţii. Aşa că o să dureze ceva timp până să-şi dea seama în cine se poate încrede. Dru Anderson a fost dintotdeauna o „ciudată”, călătorind dintr-un oraş în altul împreună cu tatăl ei pentru a vâna lucrurile care mişună şi te atacă în noapte. E o viaţă stranie, dar plăcută — totul însă se schimbă într-un oraş prăpădit şi îngropat în zăpadă din Dakota, când un zombi flămând dă buzna în casă spărgând uşa de la bucătărie. Singură, îngrozită şi simţindu-se ca prinsă în cursă, Dru va trebui să-şi pună mintea la contribuţie şi să se folosească de toată pregătirea ei pentru a rămâne în viaţă. Monştrii s-au hotărât să plece şi ei la vânătoare — şi de data asta, Dru e pe meniul lor. Şansele de supravieţuire? Aproape nule. Dacă Dru nu poate rezista până la ivirea zorilor, atunci jocul e pierdut…

  Dru Anderson trăiește cu tatăl ei. Cei doi străbat țara-n lung și-n lat ca să omoare creaturile ce se ascund în întuneric. Sunt un fel de vânători similari cu Sam și Dean Winchester din seria Supernatural (...ah  Jensen Ackles...). Totuși lucrurile nu merg atât de bine în ultima vânătoare iar tatăl lui Dru este transformat într-un zombie, iar fata se vede nevoită să îl omoare pentru a scăpa cu viață.

  Am sentimente mixte cu privire la această carte. Când am citit pe net că această serie e cu vampiri m-am gândit că va fi la fel ca toate celelalte, dar m-am înșelat. Are câteva specii de creaturi supernaturale pe care nu prea le-am întâlnit până acum(acesta e un plus). Ce m-a enervat totuși e că lumea supernaturală nu e conturată prea grozav, încă mai am unele întrebări, dar sper să aflu în volumele viitoare.

  Mi-a plăcut de Dru, a reușit să facă față unor situații destul de dure. Cam împiedicată și cam nesigură pe ea în unele momente, dar s-a descurcat. O chestie care mi s-a părut a fi un mare clișeu e faptul că la începutul cărții Dru e noua elevă în școală și îi e greu să își facă prieteni, cu excepția tipului ciudat din liceu (Graves), ...adică pe bune câte cărți încep exact așa? 

  Că veni vorba de Graves, mi-a plăcut de el. Se oferă să o ajute pe Dru în momentul în care aceasta are mare nevoie de sprijin, iar din această cauză este mușcat de un vârcolac. Ce nu se leagă în povestea acest ui personaj este faptul că trăiește singur de ceva vreme și totuși nici cei de la școală și nici autoritățile locale nu au sesizat acest lucru, adică...pe bune?tipul e minor ce naiba?

   Un alt minus pentru carte e faptul că Dru e singurul personaj feminin important, iar apariția lui Graves și Christophe îmi indică un triunghi amoros pe viitor între cei trei. Mi-a plăcut totuși acțiunea cărții și că fazele de luptă sunt foarte bine scrise.

   Pentru un vampire/urban fantasy e destul de cool carte, asta dacă poți să treci cu vederea unele aspecte. Dacă ar fi să îi dau un calificativ de la 1 la 10 i-aș da nota 7, dar nu obișnuiesc să fac asta căci fiecare carte își are publicul ei. O să continui seria căci sunt curioasa(plus că am cumpărat deja volumele 2 și 3). Sper să se redreseze pe parcurs și să devină și mai interesantă.

  Nu am știut ce desert să vă recomand cu această carte, dar având în vedere că tot plouă de câteva zile în continuu, am zis că ar merge bine o ciocolată caldă și biscuiți.

Leapșa: Social Media Book Tag

   

    Am primit această leapșa pe blogul Jurnalul unei cititoare. Ideea e ca pentru fiecare rețea de socializare să alegem o carte care i s-ar potrivi. Deci iată opțiunile mele:

Twitter: Cea mai scurtă carte dintre preferatele tale. 

     Diavolul si domnisoara Prym de  Paulo Coelho

Facebook: O carte pe care toată lumea te-a presat să o citești. 

Academia Vampirilor de Richelle Mead

(nu regret, chiar mi-a plăcut mult întreaga serie)

Tumblr: O carte pe care ai citit-o înainte să fie cool. 

Divergent de Veronica Roth

(când am citit eu cartea nu era încă toată nebunia asta cu întreaga serie și nici filmul nu era în plan)

Myspace: 

  O carte despre care nu îți amintești dacă ți-a plăcut sau nu. 

Tess D'Urberville de Thomas Hardy

(a trecut ceva vreme, vreo cinci ani și habar nu am dacă la vremea aceea mi-a plăcut sau nu)

Instagram: O carte care a fost atât de frumoasă încât a trebuit să îi faci o fotografie. 

Vampirii din Morganville - Balul fetelor moarte de Rachel Caine 

(nu i-am făcut poză dar îmi place mult coperta)

YouTube: O carte care ți-ai dori să devină film. 

Ultimul Avanpost - Lavinia Călina

(da știu, slabe șanse)

Goodreads: O carte pe care o recomanzi tuturor. 

Nymphette_dark99 de Cristina Nemerovschi

(știu că sunt mulți cei care nu se împacă cu romanele Cristinei, dar eu tot mai sper)

     Deci astea sunt răspunsurile mele. Cine vrea leapșa nu are decât să o preia de aici.

Cu bine dragilor!

Recenzie: Nymphette_dark99

Nymphette_dark99 de Cristina Nemerovschi
       (apărută la Herg Benet Publishers în colecţia Cărţile Arven).

   Descriere: “Am 13 ani şi 4 luni. În ghiozdanul meu nu găseşti bomboane pe băţ, nu îmi prind părul cu bentiţă, nu port pantofi cu baretă şi nici rochiţe albe. Fac sex pentru că e fun. Îmi testez limitele şi nimic din ceea ce ai putea bănui despre mine nu este adevărat. Mă cheamă Vicky. Ai grijă să nu îmi spui Victoria, port un cutter cu mine tot timpul.”

***

Rămasă singură în mijlocul Braşovului, fără bani şi fără baterie la mobil, Vicky, o adolescentă de 13 ani, are o noapte la dispoziţie pentru a ajunge în Bucureşti, unde a doua zi este petrecerea de majorat a iubitului ei, Dev, petrecere pe care în niciun caz nu vrea să o rateze. Un TIR opreşte, iar bărbatul pare fascinat de nurii tinerei Lolite, propunându-i o partidă de sex în pădurea de la marginea drumului. Ea acceptă imediat, însă şoferul nu ştie că a făcut o greşeală care îl va costa poate chiar viaţa.

Situaţiile neprevăzute şi personajele întâlnite pe parcursul a doar câteva ore gravitează în jurul atracţiei sexuale şi al aventurilor extreme, al rememorării unor evenimente decisive din trecut şi reflecţii despre persoanele importante care au marcat-o. Fata ascunde totuşi un secret – Întâmplarea.

Live fast, die young, bad girls do it well.

   Vicky(să nu îi zici Victoria) s-a născut în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1999. Împlinindu-se 10 ani de la revoluție creierul de găină beată al mamei sale s-a gândit că ar fi un gest de patriotism să își numească așa fiica.

   Încă de la prima pagină îți dai seama că Vicky nu e adolescenta de 13 pe care și-o dorește orice părinte, este exact opusul. În ceea ce privește acest personaj ai două variante: ori te îndrăgostești iremediabil de la primul cuvânt, o admiri, o înțelegi, te regăsești în cugetările ei, o compătimești în unele momente; ori nu pricepi nimic și întrerupi lectura după primele 10 pagini. E simplu. Cale de mijloc nu există.

 Eu am iubit-o.

   Vicky vede lumea în care trăim cu alți ochi. Vorbește și se comportă de parcă ar fi trăit 100 de vieți nu doar 13 ani. Toată acțiunea cărții se desfășoară într-o singură noapte. La începutul cărții ea se află în mijlocul Brașovului și face autostopul pentru a ajunge în București. Pe parcursul călătoriei întâlnește tot felul de persoane, de la cele mai inculte și enervante(Gicu, Doru și tipul acela pocăit care m-a enervat așa rău că nici nu i-am reținut numele) la personaje pe care le placi din prima(Vanessa, Iepure).

    Ok. Probabil că printre cei ce au auzit de nymphette_dark99 sunt și câțiva care au să-mi sară în cap că această carte are un limbaj licențios, că e prea dură, că are scene de sex, că etc. Da e dură și dark și ce mai vreți voi. Limbajul e diferit de cel pe care îl întâlnim de obicei în literatură, dar nu e cu nimic mai diferit de cel pe care îl întâlnim în viața de zi cu zi. Dacă vă sperie violența atunci vă recomand Capra cu trei iezi, deși nici aia nu e mai bună căci (spoiler alert) moare lupul la final! Nu tot ce ne înconjoară e moale pufos și roz. Cristina nu s-a ferit să arate adevărata față a lucrurilor, cred că aș fi urât-o dacă o făcea.

   Un lucru ce m-a deranjat la Vicky a fost obsesia ei pentru Tedy(fratele ei). Nu am putut înțelege încrederea oarbă pe care Vicky o are în el și nici de ce e așa fascinată de lucrurile făcute de acesta. Mai ales când am aflat care e faza cu Întâmplare(un moment cheie din viața ei, care o schimbă pentru totdeauna), l-am urât și mai mult pe Tedy.

   Obișnuiesc să recomand câte ceva dulce de mâncat în timp ce citiți cărțile, ei bine azi recomandarea vine direct din carte. La un moment dat Vicky se oprește cu Vanessa la o cafenea pe lângă Peleș și mănâncă savarine. Deci savarine să fie :) 

    În concluzie: Nymphette_dark99 este o carte pentru cei cu stomacul tare căci autoarea îți servește pe tavă realitatea crudă a vieții. Fără îndulcitori artificiali, fără aditivi și fără potențiatori de aromă.

Leapșa: Happy Bookaholic

       Am primit leapșa de la Jurnalul unei cititoare so here we go :)

1. Ce iubeşti cel mai mult atunci când cumperi cărţi noi? 

    Ador mirosul acela specific al cărților noi. Ador primul contact, momentul acela când ating pentru prima dată cartea și știu că din acea clipă e a mea. E un sentiment ciudat pe care nu pot să îl explic prea bine.

2. Cât de des îţi cumperi cărţi noi? 

    Destul de des. Evident depinde și de câți bani dispun. De obicei îmi cumpăr cărți când sunt tristă sau supărată, e modul prin care mă înveselesc. 

3. Librării sau magazine online? 

     Magazine online. Locuiesc într-un oraș mic cu puține librării, iar gama de cărți este destul de redusă. Deci prefer să îmi cumpăr de pe net.

4. Ai o librărie preferată? 

     Oscilez între Libris.ro și Elefant.ro

5. Faci precomenzi?

    Nu, nu țin minte să fi făcut vreodată. 

6. Ai o limită lunară când vine vorba de cumpărat cărţi? 

    Nu. Deși încerc să mă limitez la 3-4. Am deja multe cărți în bibliotecă care așteaptă să fie citite, dar mereu mai îmi face câte una nouă cu ochiul și atunci ... I must buy it. În plus tot împrumut cărți de la biblioteca orașului și nu mai știu cum să-mi împart timpul de citit. 

     

7. Ai interdicţii la cumpărat cărţi? (book buying bans) 

   Nu, deși în ultima vreme cred că ar trebui cineva să-mi impună un ban până nu îmi stric toți banii de vacanță.

8. Cât de lung este wishlist-ul tău? 

    Foarte lung.....sunt multe cărți bune pe care mi le doresc și sper să le achiziționez cât mai repede.

9. 3 cărţi din wishlist pe care vrei să le cumperi în momentul ăsta. 

     

10. Cine doreşti să mai facă acest tag? 

     Oricine dorește :)

Ultima vrăjitoare din Transilvania – vol.1: Contesa Aneke (Recenzie)

   Contesa Aneke este primul volum din triologia Ultima vrăjitoare din Transilvania (apărută la Herg Benet Publishers în colecţia Cărţile Arven).

  

   Descriere:  Alexandra, o adolescentă rebelă, este trimisă de părinți să își petreacă vacanța de vară într-un sat din Transilvania, pentru a fi îndepărtată de o iubire considerată imorală. Odată ajunsă în V., ea este atrasă de poveștile localnicilor legate de o crimă săvârșită în urmă cu mai mult de un veac: contesa Aneke fusese acuzată de incest și vrăjitorie și ucisă în pădure. Alexandra pornește pe urmele contesei, hotărâtă să afle ce s-a întâmplat cu adevărat. Castelul ascunde mistere la fiecare colț… Pe măsură ce fapte și personaje stranii ies la iveală, Alexandra își dă seama că are în comun cu frumoasa vrăjitoare mai mult decât și-ar fi imaginat, inclusiv iubirea ei secretă și interzisă. Va reuși Alexandra să salveze această iubire și în final propria viață, sau va avea soarta tragică a Anekei?

    Două lumi distincte se întrepătrund: lumea adolescenților de azi, cu Facebook, concerte rock, tatuaje și pierce-uri, și lumea contesei dispărute, cu intrigi de curte și povești uitate.

     Un mistery romance în tonuri întunecate despre incest, superstiții, trădări, secrete, legende transmise peste veacuri.

    Alexandra este trimisă de mama ei în satul V. pentru a-şi petrece o parte din vacanţa de vară şi pentru a-şi limpezi mintea. Deşi este puţin sceptică la început, Alexandra se obişnuieşte cu ideea şi devine fascinată de o veche legendă legată de ruinele unui castel aflat la marginea satului.

Pe vremuri castelul a fost locuit de o frumoasă contesă(jumătate româncă, jumătate unguroaică) pe nume Aneke. Aceasta refuzase să se mărite cu cel ales de familia ei, se izolase între pereţii castelului şi făcea tot felul de vrăji. Pe parcurs Alexandra află că Aneke se îndrăgosteşte la un moment dat de unul din peţitorii ei, de Mathias, deşi află că acesta era fratele ei vitreg. Relaţia incestuasă dintre cei doi animă paranoia sătenilor care sunt convinşi ca Aneke şi Mathias sunt responsabili pentru necazurile abătute asupra satului lor. Oamenii dau foc castelului şi într-un final o ucid pe contesă. Alexandra se regăseşte în această poveste, căci ea la rândul ei este îndrăgostită de fratele ei vitreg, de Răzvan.

Recunosc că şi eu am fost fascinată de legenda contesei, care a devenit personajul meu preferat din această serie. Deşi în roman, Alexandra o numeşte la un moment dat vampiroaică, eu una nu o pot asocia pe Aneke cu un vampir(Dracula, nosferatu, etc.) Mai degrabă m-a dus cu gândul la legendele ce o înconjoară pe Erzsébet Báthory, probabil din cauză că amândouă sunt contese, au sânge maghiar şi au fost acuzate de vrăjitorie. Nu ştiu dacă autoarea s-a inspirat din acelea, dar mie una mi s-a părut captivantă ideea că între cele două ar putea exista o legătură(chiar dacă aceasta există doar la mine în cap).

Satul V. pare, cel puţin în primă instanţă, un loc plictisitor, monoton, izolat de restul lumii. Un loc uitat de timp în care doar preotul are telefon mobil. Totul devine interesant atunci când Alexandra îi întâlneşte pe Mathias, Lorena şi Nori. O familie ciudată ce are legătură cu povestea contesei. Mai multe nu vă spun căci vreau să aflaţi singuri citind cartea.

Un personaj ce mi-a stat în gât din prima clipă când a apărut a fost baba Ica. Până şi Alexandra o asociază cu Baba Cloanţa. Aceasta pare nebună şi îi cere fetei să plece din sat. Nici de Răzvan nu mi-a plăcut din prima, dar am ajuns să-l accept aşa cum este. Asta s-a datorat şi faptului că totul este povestit de Alexandra, care este evident atrasă de el şi se focalizează mai mult pe calităţile lui.

În capitolul 4 Alexandra menţionează faptul că locuinţa Lorenei miroase plăcut, a plăcintă proaspăt scoasă din cuptor. Plăcintă cu mere cred ... Deci pe viitor când am să mă gândesc la cartea asta am s-o asociez mereu cu plăcinta(evident cea cu mere).

Momentan mai am câteva pagini şi termin şi volumul 2 din această serie, iar pe urmă nu îmi rămâne altceva de făcut decât să aştept să iasă mai repede cel de-al treilea. Urăsc să aştept după apariţia unui nou volum, dar există unele poveşti bune şi genial construite ce fac să merite aşteptarea, iar Ultima vrăjitoare din Transilvania este una din ele.

În final nu pot spune altceva despre acest prim volum din triologie decât că mi-a plăcut foarte mult. Este o carte ce te hipnotizează de la primele pagini. O poveste ce te ţine cu sufletul la gură. Un basm perfect pentru cei ce mai cred în magie, vrăji şi iubiri ce dăinuie peste veacuri.

Vară, înghețată și cărți

   A venit vara. De când așteptam!

  Păcat că pentru mine vara și-a făcut debutul cu examene la facultate și o răceală groaznică. Deci îmi rămâne doar să visez la sortimentele de înghețată ce le voi mânca de îndată ce îmi trece laringita :) Da sunt înnebunită după înghețată, încă nu am cunoscut pe nimeni care să nu fie și dacă există cineva, acolo în univers, care să deteste înghețata..ei bine, nu vreau să îl cunosc.

  Îmi doresc să pot scăpa cât mai repede de examene căci am rămas cam în urmă cu cititul și vreau să recuperez. Momentan citesc primul volum din Ultima vrăjitoare din Transilvania - volumul 1: Contesa Aneke. L-am comandat și pe al doilea. Pare super drăguță seria (am înțeles că e o trilogie). În plus mi-a fost recomandată de o prietenă și am încredere în gusturile ei. Am să fac poate o recenzie când termin(dacă am timp).

  Am câteva cărți must read vara asta. Sper din suflet să ajung să le citesc pe toate, sau măcar o parte. Vă prezint câteva din ele, căci lista e lungă.

Seria Altfel de Îngeri - Lili ST. Crow 

Lumea Reală e un loc înspăimântător. Întrebaţi-o despre asta pe Dru Anderson, o fată dură care a pus la pământ un număr destul de mare de tipi răi. E înarmată, periculoasă, şi gata să lupte mai întâi şi abia pe urmă să stea la discuţii. Aşa că o să dureze ceva timp până să-şi dea seama în cine se poate încrede. Dru Anderson a fost dintotdeauna o „ciudată”, călătorind dintr-un oraş în altul împreună cu tatăl ei pentru a vâna lucrurile care mişună şi te atacă în noapte. E o viaţă stranie, dar plăcută — totul însă se schimbă într-un oraş prăpădit şi îngropat în zăpadă din Dakota, când un zombi flămând dă buzna în casă spărgând uşa de la bucătărie. Singură, îngrozită şi simţindu-se ca prinsă în cursă, Dru va trebui să-şi pună mintea la contribuţie şi să se folosească de toată pregătirea ei pentru a rămâne în viaţă. Monştrii s-au hotărât să plece şi ei la vânătoare — şi de data asta, Dru e pe meniul lor. Şansele de supravieţuire? Aproape nule. Dacă Dru nu poate rezista până la ivirea zorilor, atunci jocul e pierdut…

Spulberă-mă (Shatter Me #1) de Tahereh Mafi

  Suntem într-o lume care se destramă, stăpânită de foamete şi violenţă. Bolile distrug populaţia, nu mai există păsări care să zboare, iar norii arată ciudat. Restauraţia, facţiunea politică menită a salva o lume muribundă, dar care, îmbătată de putere, a devenit despotică, domină vieţile şi gândurile tuturor. Ecosistemul a fost distrus de abuzurile oamenilor, iar unul dintre rezultate este apariţia unor persoane cu abilităţi ciudate. Printre ele se numără şi Juliette, a cărei atingere e fatală. Nimeni nu ştie de ce e aşa, dar Restauraţia a găsit soluţia – după şaptesprezece ani în care a fost ostracizată de părinţi, colegi de şcoală şi întreaga comunitate, Juliette este închisă într-o celulă, căci atâta vreme cât nu poate să facă rău, nimănui nu-i pasă de ea.

Timp de 264 de zile, Juliette stă singură între patru pereţi, în 13 metri pătraţi de spaţiu. Însă lumea începe în sfârşit să se răzvrătească, iar conducătorii s-au răzgândit: poate că ceea ce pare a fi blestemul lui Juliette ar putea fi folosit cumva, poate că este exact arma de care au ei nevoie acum. Iar Juliette, după cele 6 336 de ore petrecute în singurătate, trebuie să aleagă: să fie pionul lor sau să lupte împotriva lor.

Suflet pierdut de Silviu Urdea

   Mihail, un tânăr care trăiește o intensă poveste de dragoste alături de Emma, primește într-o dimineață cea mai neagră veste posibilă: iubita lui a murit în urma unui tragic, dar ciudat accident de maşină. Din acel moment viaţa lui nu va mai fi niciodată la fel. Investigând, află că accidentul fusese precedat de o serie de dispariții misterioase, care par să aibă un numitor comun. Împreună cu cei mai buni doi prieteni ai săi și alături de inspectorul Constantin, Mihail încearcă în final să descopere identitatea celui care, într-un vehicul fantomă, a fost ultimul care a văzut-o pe Emma în viață…

Suflet Pierdut îți dă palpitatii și te umple de groază. Este o carte despre legătura nemijlocită dintre dragoste și crimă, viață și moarte, totul în formele sale cele mai naturale și brute.

Cât de mult poate o tragedie personală să schimbe ceea ce suntem cu adevărat?

Trailer-ul cărții îl găsiți aici: 

        Cam atât pentru azi sper să-mi treacă răceala cât mai repede căci simt că mor fără înghețată, frappe-uri cu gheață și milkshake-uri reci.