In love with the cover #4

Ultimul avanpost. Vol. 2: Vânătoarea
Autor: Lavinia Călina

Cartea se află în pregătire la editura Herg Benet.

Recenzie - Copiii întunericului

Neamul Corbilor – Vol. 1: Copiii întunericului

Autor: Lavinia Călina.

Cartea o puteți comanda aici. 

“Tu cât de mult te poți ascunde de magie?”

   Roxana și Nicol, două adolescente cu personalități aparent diferite, devin cele mai bune prietene după o noapte în care viața li se va schimba complet. Împărtășind același secret, ele vor încerca timp de mai mulți ani să ducă împreună o existență cât mai banală, cotidiană, pentru a se ascunde de cei care le doresc, probabil, moartea.

   Dar chiar secretul nu este ceea ce pare. Devenite pioni în mijlocul unei confruntări seculare între cele mai puternice neamuri de vrăjitori, cele două tinere au de ales între a fugi mereu sau a-și înfrunta adversarii. Întunericul este însă foarte aproape, mult prea aproape…

   Magie și acțiune, răsturnări de situație, intrigi țesute de veacuri, iubiri blestemate; un creuzet al coșmarurilor devenite realitate, în care moartea pândește din colțul oricărei străzi, în ochii oricărui trecător și chiar din adâncul propriului suflet. Lupta abia a început, iar Neamul Corbilor este mai decis ca niciodată să fie cel care va câștiga supremația asupra întregii lumi.

Părerea mea:

    Povestea celor două personaje debutează în adolescență, într-o seară ploioasă de vară. Cele două sunt eleve la același liceu, locuiesc în același sat, dar caracterele lor opuse le împing în direcții diferite. Roxana e cea cuminte, e cu capul pe umeri, muncește cu jumătate de normă să-și ajute familia și e foarte bună la învățătură. Nicole e cea zănatică, ascultă rock, își urăște satul și locuitorii lui, e rebelă, dar ce m-a impresionat la ea e faptul că a reușit să fie foarte puternică în multe situații. Cele două adolescente devin prietene bune după întâplare  tumultoasă în parcarea fast-food-ului în care lucra Roxana(nu vă spun mai multe că e un twist acolo și vreau să-l aflați citind cartea)

    Toate astea se întâmplă în trecut, iar începând cu al doilea capitol suntem aduși în prezent. Fiecare capitol e povestit alternativ, fie de Roxana fie de Nicol, ceea ce mi s-a părut super deoarece am putut înțelege mai bine fiecare personaj în parte. Au trecut 7 ani de când viața lor s-a schimbat complet. Roxana pare mult mai stăpână pe sine, iar Nicol... ei bine, e cam aceeași, doar că are au copil(Ovidiu) cu un tip pe care nu prea îl suportă. 

   Îmi place că până să își intre magia în pâine vedem și diverse probleme cu care se confruntă fetele în viața de zi cu zi, ceea ce face acțiunea să pară credibilă și nu trasă de păr cum am mai întâlnit în multe romane Fantasy. Cele două abia se descurcă cu banii, Roxana are probleme la locul de muncă, iar Nicol încearcă mereu să de Radu (tatăl lui Ovi) să-i ceară pensia alimentară.

   Revenind la magie. În carte e vorba de cinci neamuri de vrăjitori: Neamul Lupilor, Șoimilor, Cerbilor, Roibilor și Corbilor. Dintre toți Corbii sunt cei mai răi, dar pe măsură ce citești îți dai seama că nici restul nu sunt departe. Bunica Nicoletei (ups! Nicol), îi povestește Roxanei despre vrăjitori și cum prima fată moștenește puterea de la mamă. Tot ea ne spune și cum au luat ființă cele cinci neamuri (am căutat și eu pe net faza cu Ulița vrăjitoarelor din Cluj, iar faptul că totul pleacă de la o chestie reală îi dă un plus romanului).

   Problemele cu banii persistă, iar din disperare, plus că e și șantajată, Nicol face un târg cu Andreea, o tipă din Neamul Corbilor. Trebuie să menționez că nu am suportat-o pe Andreea din prima clipă în care apare în carte. Evident colaborarea dintre Nicol și neamul Corbilor are consecințe, iar conducătorul lor o vizitează personal pe Nicol. 

    Apar și doi vrăjitori din neamul Lupilor, Liviu și Ștefan, care complică și mai mult lucrurile, dar fără de care Roxana și Nicol nu ar fi scăpat de Corbi. Împreună cu ei e și Monica, un personaj care mie mi-a fost tare drag. Tipa e oarbă, dar poate vedea viitorul, o putere asemănătoare are și Roxana, doar că Monica și-a dezvoltat abilitățiile în timp ce Roxi a încercat să le ascundă. Între Monica și Ștefan e o poveste de dragoste frumoasă și interzisă, căci aparent dacă juri credință unui neam nu te înmulțești cu altul. 

    Toată acțiunea e nebună în cartea asta, iar finalul e demențial. Adică să fim serioși, am rămas eu mască la finalul Ultimului avanpost, dar asta a fost și mai dur și mai sărit de pe fix decât îmi puteam eu imagina. Știu că va mai dura mult până să apară volumul doi, dar mă roade curiozitatea. Adică am atât de multe întrebări: se mai întâlnesc Roxi și Nicol? Ce se va întâmpla cu Ovi? Se va răzbuna Ștefan?  Se va adeveri visul Roxanei?

   O mare nebunie, dar vă recomand cartea asta. E o lectură ușoară, antrenantă, e plină de acțiune și răsturnări de situație. I-am dat 5 stele pe Goodreads, deși vroiam să-i dau 1 căci m-a supărat partea cu Monica și Nicol :)) 

Cristina Nemerovschi e Anna Vary!?!

   Probabil ați auzit de seria fantasy Ultima vrăjitoare din Transilvania scrisă de Anna Vary.  Primele două volume au apărut de ceva vreme și știu mulți care așteaptă cu nerăbdare volumul 3(inclusiv eu). Ceea ce mulți nu se așteptau e că autoarea Anna Vary e de fapt Cristina Nemerovschi (autoarea triologiei Sânge satanic, Pervertirea, Păpușile).

    Acum un an, cred, îi spuneam unei prietene pe e-mail că am bănuiala asta, i-am explicat și motivele, dar nu a vrut să mă creadă. Astăzi am și anunțul oficial făcut de Alexandru Voicescu (Herg Benet) la Ediţia 101 a clubului de lectură Institutul Blecher.
     Puteți urmări înregistrarea mai jos. La 1:31:23 e momentul în care se afirmă clar că cea care a scris seria Ultima vrăjitoare din Transilvania e de fapt Cristina Nemerovschi.

    Cred că asta va fi un mic șoc pentru cei care au afirmat de multe ori pe bloguri că nu le place Cristina Nemerovschi, dar au ridicat-o în slăvi pe Anna Vary. Sorry guys!

Corina Ozon - Zilele amanților

     De data asta nici nu o să mai încep cu promisiuni că o să mă ocup mai mult de blog că nu mai are rost. Pur și simplu nu găsesc timpul necesar să scriu. Mi-ar plăcea să fiu mai activă, să fac și eu anumite tagg-uri/recenzii/topuri, dar pur și simplu nu am timp. 

    Am să las scuzele deoparte și am să vă vorbesc azi despre o carte amuzantă care, mie una, mi-a făcut iarna mai frumoasă. E vorba de Zilele Amanților de Corina Ozon. Pe coperta a patra Ana Barton spune : Aceasta este o carte deşteaptă. Iar vrăjitoria nu-i deloc exclusă. Te ţine lipit de ea, nu te lasă absolut deloc nici să faci altceva şi nici măcar să te gândeşti la altceva. Nu poţi uza de niciun instrument fizic ori sufletesc pentru a i te sustrage. Iar dacă asta nu-i curată fermecătură, atunci ce este? A, ştiu. Literatură deşteaptă.

    Câtă dreptate are doamna Barton, căci eu am citit-o într-o zi. Pur și simplu m-am apucat de citit dimineața la cafea și nu m-am putut opri până la ultima pagină. Nu știu cu ce vrăjitori se ocupă autoarea, da...frate! nu am fost în stare să fac nimic altceva în ziua respectivă. Am citit recent această carte, dar din cauza sesiunii și a altor factori nu am ajuns să-mi exprim părerea sinceră despre ea. 

Cartea a apărut la editura Herg Benet și poate fi comandată aici.

    Recunosc că nu prea mă atrag genul acesta de cărți, eu mergând mai mult pe teen fiction (vampiri, vrăjitoare, vârcolaci, îngeri, etc), dar a fost ceva diferit și mă bucur mult că am avut ocazia să o citesc. Este o lectură plăcută, lejeră și captivantă.

     Romanul îi are în prim plan pe Teo, Mircea și Cati. Cei trei își povestesc rând pe rând problemele și gândurile în anumite situații. Mircea și Teo sunt căsătoriți, iar Cati este evident amanta lui Mircea...astea fiind spuse vă dați seama că nu poate ieși nimic bun din povestea asta. Cartea nu are o acțiune tensionată care să te țină cu sufletul la gură, dar toate întâmplările celor trei sunt atât de haioase, amuzant, realiste încât vrei să citești în continuare.

    

Dintre toți cel mai mult mi-a plăcut de Cati. E genul acela de femeie care se vrea independentă, stăpână pe sine, etc etc, dar care e adesea prostită de bărbații din jurul ei.

"Mi-e dor de tine, tâmpito, mi-a zis Mircea. Și atunci am simțit că îl iubesc numai pe el. Și că nu-l merită prefăcuta aia de nevastă-sa."

Cartea are un limbaj pe care mulți l-ar considera dur, eu una spun doar că este realist și îi oferă un avantaj romanului. Mi-au plăcut mult aventurile celor trei și sper ca autoarea să facă și o continuare. Recomand cartea tuturor celor care au chef să râdă, să se amuze, să râdă pe sub mustață și să-și zică în gând cunosc și eu pe cineva în situația asta.

In love with the cover #1

   Am murit, din fericire : Întoarcerea - Theo Anghel

În curând: Neamul Corbilor – Vol. 1- Copiii întunericului

    Ne tot promitea Lavinia prin vară o nouă carte fantasy, iar azi a devenit oficial. Neamul corbilor se lansează la Herg Benet în noiembrie, în colecția Cărțile Arven. Nu știu voi, dar eu abia aștept :D
   Evident nu am uitat nici de continuarea la Ultimul avanpost, să sperăm că vine și aia în curând.

“Tu cât de mult te poți ascunde de magie?”

Recenzie: Oameni, îngeri şi demoni - Lina Moacă

Oameni, îngeri şi demoni - Lina Moacă

Editura: Herg Benet 

Anul apariţiei: mai 2014

Număr de pagini: 712

Colecţie: Cărţile Arven

Cartea o puteți comanda aici

Descriere: Gemenii Willy și Lilly, creaturi de-o frumusețe neobișnuită și având puteri supranaturale, sunt Fiii Luminii. Lilly își dorește să cunoască oamenii direct, trăind în mijlocul lor, și își convinge fratele să se mute în București. Aici, cei doi o întâlnesc pe Alexandra, fiica unui afacerist lipsit de scrupule. Deși la început Willy nu este de acord cu implicarea lor în problemele muritorilor, la insistențele lui Lilly acceptă o căsătorie de conveniență cu Alexandra, pentru a o scoate de sub tutela distructivă a tatălui.

    Crimele, fățărnicia, răutatea împânzesc orașul și restul provinciilor. Odată ce Lilly se angajează să-i pătrundă tainele, pentru ca dreptatea să triumfe, piramida întunecată se clatină. Însă, în străfundul pământului, de pe tronul întunecat, Willworf – sprijinit de Marele Iluminat – făurește planuri de atac, așteptând momentul potrivit să-și surprindă fratele și nepoții.

     Povești despre iubire, dezamăgire, speranță, dăruire, altruism, din trei perspective feminine diferite. Pe tot parcursul lecturii, o întrebare revine: oare iubirea, singură, poate schimba lumea?

Părerea mea:
   De când am văzut această carte pe site-ul editurii mi-am dorit să o citesc. Azi am terminat-o, deci sunt cu acțiunea proaspăt întipărită în minte. Dacă tot ce scriu nu are logică, vă rog să mă iertați, dar sunt încă foarte năucită de poveste.

   Trebuie să mărturisesc că atunci când am văzut că are 712 pagini mă gândeam că probabil o să mai sar câteva paragrafe de-a lungul lecturii - Greșit- am savurat fiecare cuvânt căci cartea e de-a dreptul superbă. Mi-a plăcut faptul că e împărțită în trei, iar fiecare parte e relatată din perspectiva altcuiva. M-a ajutat să înțeleg mai bine trăirile tuturor și de ce acționau într-un anume mod în diferite situații.

   Prima parte este relatată de Lilly și prezintă evadarea ei și a lui Willy din lumea subterană, unde erau ținuți de Willworf., dar și adaptarea lor la viața de zi cu zi din timpurile noastre. 

   Un alt lucru ce mi-a plăcut la această parte a fost crearea legăturii dintre povestea celor doi gemeni și Geneza(da, Geneza aia din Biblie). Foarte originală și interesantă idea autoarei de a face această legătură. 

   

  Mi-a plăcut de Lilly, deși nu a fost personajul meu preferat. Am adorat bunătatea ei, deși m-a deranjat uneori naivitatea cu care privea lucrurile. Are totuși o scuză: nu a trăit pe Pământ până acum. La început pare puțin copilăroasă, dar la final devine o femeie(dacă pot să-i spun așa, ea fiind o creatură supranaturală) matură ce-și pune puterile în slujba binelui. 

   Tot ea este și ce care își convinge fratele să o ia de nevastă pe Alexandra cu scopul de-a o scoate de sub tutela tatălui ei, un om crud ce vroia să-o vândă unui prieten cu scopul de a se asocia într-o afacere. Evident ce începe ca o simplă căsătorie de conveniență se transformă ușor-ușor într-o frumoasă poveste de dragoste plină de momente tensionate, ceva dramă și câteva întorsături de situație neașteptate. 

  A doua parte a cărții e relatată de către Alexandra, așa am ajuns să o cunosc mai bine și s-o îndrăgesc într-un final. Am reușit să dau la o parte toate măștile ei și să o cunosc cu adevărat. La început nu prea mi-a plăcut atitudinea și comportamentul ei, dar modul în care a avut grijă de Ella mi-a schimbat complet părerea. Cred că e greu pentru cineva, oricine, să-și privească cea mai bună prietenă(sau pe cineva drag) cum pierde lupta cu cancerul. Tăria Alexandrei în acele momente e remarcabilă, unde mai pui că trece și printr-un divorț pe care nu-l dorește. Își dă seama că s-a îndrăgostit de Willy, salvatorul ei, și nu vrea să renunțe la el.

    În tot acest timp în lumea subterană Willworf își conturează planurile de a se răzbuna pe cei doi fugari și de a cuceri lumea de la suprafață. Ultima parte a cărții mi-a plăcut cel mai mult, sper să nu dau spoilere. E relatată din punctul de vedere al Ellei(personajul meu preferat din toată carte). Deși e răpusă de o boală chinuitoare reușește să găsească tăria de-a o înfrunta, iar la finalul cărții de-a înfrunta și lumea subterană în care e târâtă de Willworf. Cu toate că sentimentele ei pentru el sunt neclare și îi crează o stare de confuzie Ella e mult mai puternică.

Sper din suflet să ajungeți să citiți această carte, căci merită. Fiecare din cele 700 de pagini sunt pline de mister, de iubire, de putere, de sentimente ce greu pot fi descrise. Recomand cartea!

Evident o recodam cu ceva dulce specific ei...deci clătite :))

În curând: Partea I din seria Rephelimii

   Editura Herg Benet se pregătește să ne încânte în această toamnă cu o nouă serie fantasy. După Ultima Vrăjitoare din Transilvania - Anna Vary, Oameni, îngeri şi demoni - Lina Moacă, Ultimul avanpost - Lavinia Călina, Specimenul - Andrei Trifănescu și multe alte cărți faine, în colecția Cărțile Arven va apărea în luna octombrie o nouă serie semnată Simona Stoica.

Descriere:

   Foc și Cenușă. Lumină și Întuneric. Pasiune și Obsesie.

   În străvechea cetate din Haven, Rephelimii, un grup de asasini conduși și instruiți de Azazeal Vellenhall, încearcă să împiedice declanșarea unui război cu Cele Zece Orori. Jack Harper, liderul lor, este trimis dincolo de Voal, pentru a o găsi pe nepoata lui Azazeal – tânăra Desiree, cea de a Treia Cheie a Havenului. Însă când descoperă misterele care înconjoară conacul Wolfmaner și cine e răspunzator pentru crimele săvârșite în urmă cu 150 de ani, Desiree refuză să își accepte moștenirea și să înfrunte trecutul. Jack nu are de gând să renunțe și ar face orice ca să salveze Havenul. Îi va câștiga încrederea, o va minți și o va seduce pentru a-și îndeplini misiunea.

   Provocarea a fost acceptată.

Despre autor:  Simona Stoica

   S-a născut în noiembrie 1991. După ce studiile de economie începute s-au dovedit împotriva unei direcții creative, decide să urmeze cursurile Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării.
Alumna AIESEC Bucuresti – 3 ani de voluntariat pe Comunicare si Alumni Development.
 Pregătește un proiect editorial online.

Recenzie: Ultimul Avanpost

Ultimul avanpost - Lavinia Călina

Editura: Herg Benet 

Anul apariţiei: februarie 2014

Număr de pagini: 320

Colecţie: Cărţile Arven

Cartea o puteți comanda aici

Sau e-book aici

Descriere:  Al treilea Război Mondial a luat sfârşit, iar România anului 2046 este Regat. Logodită cu prinţul Alex şi fiică a Ministrului de Interne, tânăra Diane trăieşte o viaţă luxoasă şi lipsită de griji, ocupată cu discursuri, dileme cu cea mai potrivită garderobă a zilei şi păstrarea aparenţelor cuplului regal. Printre petreceri, călătorii obositoare, speech-uri învățate pe de rost și accesele de furie ale prinţului, Diane contemplă fără prea mult entuziasm un viitor previzibil. Însă viața i se schimbă complet într-o singură noapte, atunci când este răpită de către un grup de rebeli, pentru care guvernarea autoritară a regatului întruchipează răul absolut.

   Acţiune, răsturnări neaşteptate de situaţie, intrigi, romance – iţele unei poveşti în care eroina învaţă două adevăruri cruciale: nimeni nu este cine pare la prima vedere, iar alegerile luate au întotdeauna consecințe.

   Va reuși Diane să risipească misterul și, mai ales, va reuși să descopere în final care este adevărata ei identitate?

Părerea mea: În primul rând vreau să spun (laud) că eu am citit cartea aceasta pe la mijlocul lunii Martie când foarte puțini știau de existența ei. Pe atunci nu aveam blogul acesta (sau îl ignoram).

   Oricum recent a fost o explozie masivă pe mai toate blogurile și pe Facebook, unde mă uitam vedeam pe cineva zicând ceva de Ultimul Avanpost. Așa că m-am decis să fac și eu o recenzie. Am recitit câteva porțiuni din ea și mi-am adus aminte de ce o ador așa mult.

   Ultimul avanpost a reușit să-mi stârnească interesul încă din prolog. După primele 10 pagini știam că nu am în fața ochilor o poveste banală și previzibilă. Ideea autoarei de a transforma România într-un regat e foarte tare, iar viziunea ei, cum că pe viitor țara noastră va fi una din marile puteri ale Europei, m-a surprins. Deși dacă stai să te gândești prea multe nu s-au schimbat în mentalitatea românilor. În 2046 oamenii sunt în continuare ușor de influențat și manipulat de ceea ce văd la televizor.

   Așa se întâmplă și cu povestea de dragoste dintre Alexandru (un prinț al Regatului Unit al Țărilor Române) și Diane, fata unui important om politic. Oamenilor le este prezentată doar partea frumoasă a relației lor, omițându-se dependența de droguri, alcool și femei a prințului. Unde mai pui că cei doi abia se înghit. Diane este prinsă într-o relație pe care nu o vrea într-o lume pe care nu o înțelege.

    Eu aveam 17 ani și el 22 când părinții noștri ne-au logodit. Nu am putut spune nu, de fapt nici nu am fost întrebată vreodată dacă vreau, decizia era deja luată, eu doar am fost pusă în fața faptului împlinit. [...] Articolele din presă prezentau totul ca fiind ceva neașteptat, o poveste de dragoste frumoasă, niște prostii cum că părinții noștri nu ar fi fost de acord la început, dar iubirea noastră a învins. Ipocrizii menite să facă babele să plângă, femeile măritate să suspine și pe virginele proaste să viseze încă la Făt-Frumos. Eu zic să nu mai credeți tot ce vedeți în presă, dar, na, fiecare cu iluziile lui.

   

  Că veni vorba Dia este personajul principal al aceste cărți. Prin ochii ei ni se spune o poveste uluitoare și captivantă așa că o să vorbesc și despre ea ca personaj. La început îți poate crea impresia că e o fată bogată, râzgâiată, afurisită, egoistă, răutăcioasă, etc. Mie mi-a fost foarte antipatică, nu era genul de personaj principal feminin cu care eram eu obișnuită. Pe măsură ce avansezi îți dai seama că de fapt viața ei e în permanență controlată de alții. Tatăl ei o obligă să continue relația cu Alex, consilierii regali îi stabilesc programul, iar Alex o consideră proprietatea lui și e al naibii de posesiv.

  În ziua de 8 Mai R.U.T.R.-ul sărbătorește 20 de ani e la încetarea celui de-al III-lea Război Mondial. Fiind persoane importante Alex și Dia sunt obligați să participe la evenimentele organizate în acea zi. Prima oprire este la Iași, unde lucrurile merg conform planului. În acea dimineață Diane se trezește cu un nou gardian, căruia nu-i dă prea multă atenție, nici nu-i reține numele, în schimb îl enervează și-i fumează toate țigările :))

   A doua oprire este în capitala Regiunii 5, adică la Timișoara, unde Dia și Alex au parte de câteva surprize, inclusiv de un atentat la viața prințului. În viziunea celor din Capitală (care acu se află undeva pe lângă mare, probabil Constanța de azi) Regiunea 5 e cea mai săracă și mereu reprezintă o problemă. Nici Dia nu e prea încântata de sosirea ei aici.

 ...după prânz urma să mergem în Regiunea 5, loc care îmi displăcea groaznic. Zonă industrială, cartiere sărace, mult fum, multă mizerie, oameni veșnic nemulțumiți, cam la asta se rezuma 5. În urma războiului rămăseseră puține orașe locuite, marea majoritate fiind azi pustii și considerate zone restricționate.

  În acea noapte Alex decide că puțină distracție nu strică, iar Diane nu are de ales trebuie să-l însoțească la o petrecere dată de Emil(un prieten de-al lui Alex, pe care aceasta nu îl suportă). Scenele ce urmează sunt specifice progeniturilor risipitoare pe care le vedem și noi în fiecare zi și care aruncă cu bani în toate direcțiile, consumă alcool în cantități industriale, de droguri să nu mai vorbim.

Muzica puternică, căldura și fumul de țigară mă amețeau și îmi simțeam capul greu, sau poate era de vină cocktail-ul cu vodcă, sau tequila, sau de vină era șampania, sau vinul... Stai, am băut vin?... nu, nu era de la vin, vin nu băusem.

  Până și Diane consumă câteva băuturi...bine, mai multe....bine, nici ea nu mai știe câte și de ce fel. Un moment de gelozie (atunci când își surprinde logodnicul sărutându-se cu alta) o face pe Dia să ia decizia proastă de-ai plăti lui Alex cu aceeași monedă. Așa ajunge ea împreună cu noul ei gardian, Dan, în baia clubului unde...ei bine :)

  Și că veni vorba de Dan vreau să fie clar pentru toată lumea :

  După petrecere Dia pleacă împreună cu cei doi gardieni ai ei înapoi la hotel, dar pe drum mașina în care aceștia se aflau este implicată într-un accident minor. Un accident pus la cale de rebeli pentru a o putea răpi. Din acest moment viața Dianei ia o nouă întorsătură, poveste e dată peste cap complet și se transformă într-un thriller senzațional de la care nu știi la ce să te aștepți. 

Sunetul unui foc de armă mi-a întrerupt gândul și m-a obligat să mă trântesc. Mi-am găsit rapid adăpost după o mașină veche, ruginită. Am strâns arma la piept și am răsuflat ușurată. Nu aveam nimic. Totuși cineva mă luase în vizor, am vrut să mă ridic încet, să cercetez zona, dar un al doilea foc m-a țintuit locului. Am văzut cum glonțul lovește mașina. M-am tras înapoi. Nu puteam să mă ridic, fusesem deja reperată, știa unde mă ascund și orice mișcare grăbită putea să-i dea un avantaj definitiv.

  Ai să ajungi să iubești unele personaje, apoi să le urăști, iar să le iubești și în final să înjuri autorul că nu vinde cartea împreună cu un flacon de Aspacardin. Întreaga acțiune te ține cu sufletul la gură, iar momentul în care Dia înțelege ce sunt Centrele de Formare și ce legătură au cu ea...totul devine demențial.

  Din discuțiile Dan-Dia înțelegem și cum stă treaba cu viața oamenilor de rând. Lumea din Regiunile mai sărace e în permanență urmărită de dronele de supraveghere. Mâncarea e distribuită cu porția pe baza unui card, deci lucrurile nu sunt tocmai roz. Probabil din această cauză se naște E.S.C.U., o grupare de rebeli care luptă echilibru, siguranță, corectitudine și unitate.

  

   Recomand Ultimul avanpost tuturor indiferent de vârstă, căci această carte poate satisface gusturile oricui. Îi prevăd un viitor strălucit în literatura noastră căci e plină de acțiune, suspans, răsturnări de situație, are chiar și o poveste de dragoste originală și imprevizibilă.

   La final vin și cu o recomandare de gustare, evident furată din carte. Deci am să aleg prăjituri cu ciocolată și mentă (Diane știe de ce). Mor de nerăbdare să citesc și volumul 2 sau orice altă carte scrisă de Lavinia. 

 Cine a citit cartea asta? Ce părere aveți?

Recenzie: Nymphette_dark99

Nymphette_dark99 de Cristina Nemerovschi
       (apărută la Herg Benet Publishers în colecţia Cărţile Arven).

   Descriere: “Am 13 ani şi 4 luni. În ghiozdanul meu nu găseşti bomboane pe băţ, nu îmi prind părul cu bentiţă, nu port pantofi cu baretă şi nici rochiţe albe. Fac sex pentru că e fun. Îmi testez limitele şi nimic din ceea ce ai putea bănui despre mine nu este adevărat. Mă cheamă Vicky. Ai grijă să nu îmi spui Victoria, port un cutter cu mine tot timpul.”

***

Rămasă singură în mijlocul Braşovului, fără bani şi fără baterie la mobil, Vicky, o adolescentă de 13 ani, are o noapte la dispoziţie pentru a ajunge în Bucureşti, unde a doua zi este petrecerea de majorat a iubitului ei, Dev, petrecere pe care în niciun caz nu vrea să o rateze. Un TIR opreşte, iar bărbatul pare fascinat de nurii tinerei Lolite, propunându-i o partidă de sex în pădurea de la marginea drumului. Ea acceptă imediat, însă şoferul nu ştie că a făcut o greşeală care îl va costa poate chiar viaţa.

Situaţiile neprevăzute şi personajele întâlnite pe parcursul a doar câteva ore gravitează în jurul atracţiei sexuale şi al aventurilor extreme, al rememorării unor evenimente decisive din trecut şi reflecţii despre persoanele importante care au marcat-o. Fata ascunde totuşi un secret – Întâmplarea.

Live fast, die young, bad girls do it well.

   Vicky(să nu îi zici Victoria) s-a născut în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1999. Împlinindu-se 10 ani de la revoluție creierul de găină beată al mamei sale s-a gândit că ar fi un gest de patriotism să își numească așa fiica.

   Încă de la prima pagină îți dai seama că Vicky nu e adolescenta de 13 pe care și-o dorește orice părinte, este exact opusul. În ceea ce privește acest personaj ai două variante: ori te îndrăgostești iremediabil de la primul cuvânt, o admiri, o înțelegi, te regăsești în cugetările ei, o compătimești în unele momente; ori nu pricepi nimic și întrerupi lectura după primele 10 pagini. E simplu. Cale de mijloc nu există.

 Eu am iubit-o.

   Vicky vede lumea în care trăim cu alți ochi. Vorbește și se comportă de parcă ar fi trăit 100 de vieți nu doar 13 ani. Toată acțiunea cărții se desfășoară într-o singură noapte. La începutul cărții ea se află în mijlocul Brașovului și face autostopul pentru a ajunge în București. Pe parcursul călătoriei întâlnește tot felul de persoane, de la cele mai inculte și enervante(Gicu, Doru și tipul acela pocăit care m-a enervat așa rău că nici nu i-am reținut numele) la personaje pe care le placi din prima(Vanessa, Iepure).

    Ok. Probabil că printre cei ce au auzit de nymphette_dark99 sunt și câțiva care au să-mi sară în cap că această carte are un limbaj licențios, că e prea dură, că are scene de sex, că etc. Da e dură și dark și ce mai vreți voi. Limbajul e diferit de cel pe care îl întâlnim de obicei în literatură, dar nu e cu nimic mai diferit de cel pe care îl întâlnim în viața de zi cu zi. Dacă vă sperie violența atunci vă recomand Capra cu trei iezi, deși nici aia nu e mai bună căci (spoiler alert) moare lupul la final! Nu tot ce ne înconjoară e moale pufos și roz. Cristina nu s-a ferit să arate adevărata față a lucrurilor, cred că aș fi urât-o dacă o făcea.

   Un lucru ce m-a deranjat la Vicky a fost obsesia ei pentru Tedy(fratele ei). Nu am putut înțelege încrederea oarbă pe care Vicky o are în el și nici de ce e așa fascinată de lucrurile făcute de acesta. Mai ales când am aflat care e faza cu Întâmplare(un moment cheie din viața ei, care o schimbă pentru totdeauna), l-am urât și mai mult pe Tedy.

   Obișnuiesc să recomand câte ceva dulce de mâncat în timp ce citiți cărțile, ei bine azi recomandarea vine direct din carte. La un moment dat Vicky se oprește cu Vanessa la o cafenea pe lângă Peleș și mănâncă savarine. Deci savarine să fie :) 

    În concluzie: Nymphette_dark99 este o carte pentru cei cu stomacul tare căci autoarea îți servește pe tavă realitatea crudă a vieții. Fără îndulcitori artificiali, fără aditivi și fără potențiatori de aromă.