Recenzie: Ultimul Avanpost

Ultimul avanpost - Lavinia Călina

Editura: Herg Benet 

Anul apariţiei: februarie 2014

Număr de pagini: 320

Colecţie: Cărţile Arven

Cartea o puteți comanda aici

Sau e-book aici

Descriere:  Al treilea Război Mondial a luat sfârşit, iar România anului 2046 este Regat. Logodită cu prinţul Alex şi fiică a Ministrului de Interne, tânăra Diane trăieşte o viaţă luxoasă şi lipsită de griji, ocupată cu discursuri, dileme cu cea mai potrivită garderobă a zilei şi păstrarea aparenţelor cuplului regal. Printre petreceri, călătorii obositoare, speech-uri învățate pe de rost și accesele de furie ale prinţului, Diane contemplă fără prea mult entuziasm un viitor previzibil. Însă viața i se schimbă complet într-o singură noapte, atunci când este răpită de către un grup de rebeli, pentru care guvernarea autoritară a regatului întruchipează răul absolut.

   Acţiune, răsturnări neaşteptate de situaţie, intrigi, romance – iţele unei poveşti în care eroina învaţă două adevăruri cruciale: nimeni nu este cine pare la prima vedere, iar alegerile luate au întotdeauna consecințe.

   Va reuși Diane să risipească misterul și, mai ales, va reuși să descopere în final care este adevărata ei identitate?

Părerea mea: În primul rând vreau să spun (laud) că eu am citit cartea aceasta pe la mijlocul lunii Martie când foarte puțini știau de existența ei. Pe atunci nu aveam blogul acesta (sau îl ignoram).

   Oricum recent a fost o explozie masivă pe mai toate blogurile și pe Facebook, unde mă uitam vedeam pe cineva zicând ceva de Ultimul Avanpost. Așa că m-am decis să fac și eu o recenzie. Am recitit câteva porțiuni din ea și mi-am adus aminte de ce o ador așa mult.

   Ultimul avanpost a reușit să-mi stârnească interesul încă din prolog. După primele 10 pagini știam că nu am în fața ochilor o poveste banală și previzibilă. Ideea autoarei de a transforma România într-un regat e foarte tare, iar viziunea ei, cum că pe viitor țara noastră va fi una din marile puteri ale Europei, m-a surprins. Deși dacă stai să te gândești prea multe nu s-au schimbat în mentalitatea românilor. În 2046 oamenii sunt în continuare ușor de influențat și manipulat de ceea ce văd la televizor.

   Așa se întâmplă și cu povestea de dragoste dintre Alexandru (un prinț al Regatului Unit al Țărilor Române) și Diane, fata unui important om politic. Oamenilor le este prezentată doar partea frumoasă a relației lor, omițându-se dependența de droguri, alcool și femei a prințului. Unde mai pui că cei doi abia se înghit. Diane este prinsă într-o relație pe care nu o vrea într-o lume pe care nu o înțelege.

    Eu aveam 17 ani și el 22 când părinții noștri ne-au logodit. Nu am putut spune nu, de fapt nici nu am fost întrebată vreodată dacă vreau, decizia era deja luată, eu doar am fost pusă în fața faptului împlinit. [...] Articolele din presă prezentau totul ca fiind ceva neașteptat, o poveste de dragoste frumoasă, niște prostii cum că părinții noștri nu ar fi fost de acord la început, dar iubirea noastră a învins. Ipocrizii menite să facă babele să plângă, femeile măritate să suspine și pe virginele proaste să viseze încă la Făt-Frumos. Eu zic să nu mai credeți tot ce vedeți în presă, dar, na, fiecare cu iluziile lui.

   

  Că veni vorba Dia este personajul principal al aceste cărți. Prin ochii ei ni se spune o poveste uluitoare și captivantă așa că o să vorbesc și despre ea ca personaj. La început îți poate crea impresia că e o fată bogată, râzgâiată, afurisită, egoistă, răutăcioasă, etc. Mie mi-a fost foarte antipatică, nu era genul de personaj principal feminin cu care eram eu obișnuită. Pe măsură ce avansezi îți dai seama că de fapt viața ei e în permanență controlată de alții. Tatăl ei o obligă să continue relația cu Alex, consilierii regali îi stabilesc programul, iar Alex o consideră proprietatea lui și e al naibii de posesiv.

  În ziua de 8 Mai R.U.T.R.-ul sărbătorește 20 de ani e la încetarea celui de-al III-lea Război Mondial. Fiind persoane importante Alex și Dia sunt obligați să participe la evenimentele organizate în acea zi. Prima oprire este la Iași, unde lucrurile merg conform planului. În acea dimineață Diane se trezește cu un nou gardian, căruia nu-i dă prea multă atenție, nici nu-i reține numele, în schimb îl enervează și-i fumează toate țigările :))

   A doua oprire este în capitala Regiunii 5, adică la Timișoara, unde Dia și Alex au parte de câteva surprize, inclusiv de un atentat la viața prințului. În viziunea celor din Capitală (care acu se află undeva pe lângă mare, probabil Constanța de azi) Regiunea 5 e cea mai săracă și mereu reprezintă o problemă. Nici Dia nu e prea încântata de sosirea ei aici.

 ...după prânz urma să mergem în Regiunea 5, loc care îmi displăcea groaznic. Zonă industrială, cartiere sărace, mult fum, multă mizerie, oameni veșnic nemulțumiți, cam la asta se rezuma 5. În urma războiului rămăseseră puține orașe locuite, marea majoritate fiind azi pustii și considerate zone restricționate.

  În acea noapte Alex decide că puțină distracție nu strică, iar Diane nu are de ales trebuie să-l însoțească la o petrecere dată de Emil(un prieten de-al lui Alex, pe care aceasta nu îl suportă). Scenele ce urmează sunt specifice progeniturilor risipitoare pe care le vedem și noi în fiecare zi și care aruncă cu bani în toate direcțiile, consumă alcool în cantități industriale, de droguri să nu mai vorbim.

Muzica puternică, căldura și fumul de țigară mă amețeau și îmi simțeam capul greu, sau poate era de vină cocktail-ul cu vodcă, sau tequila, sau de vină era șampania, sau vinul... Stai, am băut vin?... nu, nu era de la vin, vin nu băusem.

  Până și Diane consumă câteva băuturi...bine, mai multe....bine, nici ea nu mai știe câte și de ce fel. Un moment de gelozie (atunci când își surprinde logodnicul sărutându-se cu alta) o face pe Dia să ia decizia proastă de-ai plăti lui Alex cu aceeași monedă. Așa ajunge ea împreună cu noul ei gardian, Dan, în baia clubului unde...ei bine :)

  Și că veni vorba de Dan vreau să fie clar pentru toată lumea :

  După petrecere Dia pleacă împreună cu cei doi gardieni ai ei înapoi la hotel, dar pe drum mașina în care aceștia se aflau este implicată într-un accident minor. Un accident pus la cale de rebeli pentru a o putea răpi. Din acest moment viața Dianei ia o nouă întorsătură, poveste e dată peste cap complet și se transformă într-un thriller senzațional de la care nu știi la ce să te aștepți. 

Sunetul unui foc de armă mi-a întrerupt gândul și m-a obligat să mă trântesc. Mi-am găsit rapid adăpost după o mașină veche, ruginită. Am strâns arma la piept și am răsuflat ușurată. Nu aveam nimic. Totuși cineva mă luase în vizor, am vrut să mă ridic încet, să cercetez zona, dar un al doilea foc m-a țintuit locului. Am văzut cum glonțul lovește mașina. M-am tras înapoi. Nu puteam să mă ridic, fusesem deja reperată, știa unde mă ascund și orice mișcare grăbită putea să-i dea un avantaj definitiv.

  Ai să ajungi să iubești unele personaje, apoi să le urăști, iar să le iubești și în final să înjuri autorul că nu vinde cartea împreună cu un flacon de Aspacardin. Întreaga acțiune te ține cu sufletul la gură, iar momentul în care Dia înțelege ce sunt Centrele de Formare și ce legătură au cu ea...totul devine demențial.

  Din discuțiile Dan-Dia înțelegem și cum stă treaba cu viața oamenilor de rând. Lumea din Regiunile mai sărace e în permanență urmărită de dronele de supraveghere. Mâncarea e distribuită cu porția pe baza unui card, deci lucrurile nu sunt tocmai roz. Probabil din această cauză se naște E.S.C.U., o grupare de rebeli care luptă echilibru, siguranță, corectitudine și unitate.

  

   Recomand Ultimul avanpost tuturor indiferent de vârstă, căci această carte poate satisface gusturile oricui. Îi prevăd un viitor strălucit în literatura noastră căci e plină de acțiune, suspans, răsturnări de situație, are chiar și o poveste de dragoste originală și imprevizibilă.

   La final vin și cu o recomandare de gustare, evident furată din carte. Deci am să aleg prăjituri cu ciocolată și mentă (Diane știe de ce). Mor de nerăbdare să citesc și volumul 2 sau orice altă carte scrisă de Lavinia. 

 Cine a citit cartea asta? Ce părere aveți?

Recenzie: Altfel de Îngeri

Altfel de Îngeri de Lili St. Crow

Descriere:

   Lumea Reală e un loc înspăimântător. Întrebaţi-o despre asta pe Dru Anderson, o fată dură care a pus la pământ un număr destul de mare de tipi răi. E înarmată, periculoasă, şi gata să lupte mai întâi şi abia pe urmă să stea la discuţii. Aşa că o să dureze ceva timp până să-şi dea seama în cine se poate încrede. Dru Anderson a fost dintotdeauna o „ciudată”, călătorind dintr-un oraş în altul împreună cu tatăl ei pentru a vâna lucrurile care mişună şi te atacă în noapte. E o viaţă stranie, dar plăcută — totul însă se schimbă într-un oraş prăpădit şi îngropat în zăpadă din Dakota, când un zombi flămând dă buzna în casă spărgând uşa de la bucătărie. Singură, îngrozită şi simţindu-se ca prinsă în cursă, Dru va trebui să-şi pună mintea la contribuţie şi să se folosească de toată pregătirea ei pentru a rămâne în viaţă. Monştrii s-au hotărât să plece şi ei la vânătoare — şi de data asta, Dru e pe meniul lor. Şansele de supravieţuire? Aproape nule. Dacă Dru nu poate rezista până la ivirea zorilor, atunci jocul e pierdut…

  Dru Anderson trăiește cu tatăl ei. Cei doi străbat țara-n lung și-n lat ca să omoare creaturile ce se ascund în întuneric. Sunt un fel de vânători similari cu Sam și Dean Winchester din seria Supernatural (...ah  Jensen Ackles...). Totuși lucrurile nu merg atât de bine în ultima vânătoare iar tatăl lui Dru este transformat într-un zombie, iar fata se vede nevoită să îl omoare pentru a scăpa cu viață.

  Am sentimente mixte cu privire la această carte. Când am citit pe net că această serie e cu vampiri m-am gândit că va fi la fel ca toate celelalte, dar m-am înșelat. Are câteva specii de creaturi supernaturale pe care nu prea le-am întâlnit până acum(acesta e un plus). Ce m-a enervat totuși e că lumea supernaturală nu e conturată prea grozav, încă mai am unele întrebări, dar sper să aflu în volumele viitoare.

  Mi-a plăcut de Dru, a reușit să facă față unor situații destul de dure. Cam împiedicată și cam nesigură pe ea în unele momente, dar s-a descurcat. O chestie care mi s-a părut a fi un mare clișeu e faptul că la începutul cărții Dru e noua elevă în școală și îi e greu să își facă prieteni, cu excepția tipului ciudat din liceu (Graves), ...adică pe bune câte cărți încep exact așa? 

  Că veni vorba de Graves, mi-a plăcut de el. Se oferă să o ajute pe Dru în momentul în care aceasta are mare nevoie de sprijin, iar din această cauză este mușcat de un vârcolac. Ce nu se leagă în povestea acest ui personaj este faptul că trăiește singur de ceva vreme și totuși nici cei de la școală și nici autoritățile locale nu au sesizat acest lucru, adică...pe bune?tipul e minor ce naiba?

   Un alt minus pentru carte e faptul că Dru e singurul personaj feminin important, iar apariția lui Graves și Christophe îmi indică un triunghi amoros pe viitor între cei trei. Mi-a plăcut totuși acțiunea cărții și că fazele de luptă sunt foarte bine scrise.

   Pentru un vampire/urban fantasy e destul de cool carte, asta dacă poți să treci cu vederea unele aspecte. Dacă ar fi să îi dau un calificativ de la 1 la 10 i-aș da nota 7, dar nu obișnuiesc să fac asta căci fiecare carte își are publicul ei. O să continui seria căci sunt curioasa(plus că am cumpărat deja volumele 2 și 3). Sper să se redreseze pe parcurs și să devină și mai interesantă.

  Nu am știut ce desert să vă recomand cu această carte, dar având în vedere că tot plouă de câteva zile în continuu, am zis că ar merge bine o ciocolată caldă și biscuiți.

Recenzie: Nymphette_dark99

Nymphette_dark99 de Cristina Nemerovschi
       (apărută la Herg Benet Publishers în colecţia Cărţile Arven).

   Descriere: “Am 13 ani şi 4 luni. În ghiozdanul meu nu găseşti bomboane pe băţ, nu îmi prind părul cu bentiţă, nu port pantofi cu baretă şi nici rochiţe albe. Fac sex pentru că e fun. Îmi testez limitele şi nimic din ceea ce ai putea bănui despre mine nu este adevărat. Mă cheamă Vicky. Ai grijă să nu îmi spui Victoria, port un cutter cu mine tot timpul.”

***

Rămasă singură în mijlocul Braşovului, fără bani şi fără baterie la mobil, Vicky, o adolescentă de 13 ani, are o noapte la dispoziţie pentru a ajunge în Bucureşti, unde a doua zi este petrecerea de majorat a iubitului ei, Dev, petrecere pe care în niciun caz nu vrea să o rateze. Un TIR opreşte, iar bărbatul pare fascinat de nurii tinerei Lolite, propunându-i o partidă de sex în pădurea de la marginea drumului. Ea acceptă imediat, însă şoferul nu ştie că a făcut o greşeală care îl va costa poate chiar viaţa.

Situaţiile neprevăzute şi personajele întâlnite pe parcursul a doar câteva ore gravitează în jurul atracţiei sexuale şi al aventurilor extreme, al rememorării unor evenimente decisive din trecut şi reflecţii despre persoanele importante care au marcat-o. Fata ascunde totuşi un secret – Întâmplarea.

Live fast, die young, bad girls do it well.

   Vicky(să nu îi zici Victoria) s-a născut în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1999. Împlinindu-se 10 ani de la revoluție creierul de găină beată al mamei sale s-a gândit că ar fi un gest de patriotism să își numească așa fiica.

   Încă de la prima pagină îți dai seama că Vicky nu e adolescenta de 13 pe care și-o dorește orice părinte, este exact opusul. În ceea ce privește acest personaj ai două variante: ori te îndrăgostești iremediabil de la primul cuvânt, o admiri, o înțelegi, te regăsești în cugetările ei, o compătimești în unele momente; ori nu pricepi nimic și întrerupi lectura după primele 10 pagini. E simplu. Cale de mijloc nu există.

 Eu am iubit-o.

   Vicky vede lumea în care trăim cu alți ochi. Vorbește și se comportă de parcă ar fi trăit 100 de vieți nu doar 13 ani. Toată acțiunea cărții se desfășoară într-o singură noapte. La începutul cărții ea se află în mijlocul Brașovului și face autostopul pentru a ajunge în București. Pe parcursul călătoriei întâlnește tot felul de persoane, de la cele mai inculte și enervante(Gicu, Doru și tipul acela pocăit care m-a enervat așa rău că nici nu i-am reținut numele) la personaje pe care le placi din prima(Vanessa, Iepure).

    Ok. Probabil că printre cei ce au auzit de nymphette_dark99 sunt și câțiva care au să-mi sară în cap că această carte are un limbaj licențios, că e prea dură, că are scene de sex, că etc. Da e dură și dark și ce mai vreți voi. Limbajul e diferit de cel pe care îl întâlnim de obicei în literatură, dar nu e cu nimic mai diferit de cel pe care îl întâlnim în viața de zi cu zi. Dacă vă sperie violența atunci vă recomand Capra cu trei iezi, deși nici aia nu e mai bună căci (spoiler alert) moare lupul la final! Nu tot ce ne înconjoară e moale pufos și roz. Cristina nu s-a ferit să arate adevărata față a lucrurilor, cred că aș fi urât-o dacă o făcea.

   Un lucru ce m-a deranjat la Vicky a fost obsesia ei pentru Tedy(fratele ei). Nu am putut înțelege încrederea oarbă pe care Vicky o are în el și nici de ce e așa fascinată de lucrurile făcute de acesta. Mai ales când am aflat care e faza cu Întâmplare(un moment cheie din viața ei, care o schimbă pentru totdeauna), l-am urât și mai mult pe Tedy.

   Obișnuiesc să recomand câte ceva dulce de mâncat în timp ce citiți cărțile, ei bine azi recomandarea vine direct din carte. La un moment dat Vicky se oprește cu Vanessa la o cafenea pe lângă Peleș și mănâncă savarine. Deci savarine să fie :) 

    În concluzie: Nymphette_dark99 este o carte pentru cei cu stomacul tare căci autoarea îți servește pe tavă realitatea crudă a vieții. Fără îndulcitori artificiali, fără aditivi și fără potențiatori de aromă.

Vară, înghețată și cărți

   A venit vara. De când așteptam!

  Păcat că pentru mine vara și-a făcut debutul cu examene la facultate și o răceală groaznică. Deci îmi rămâne doar să visez la sortimentele de înghețată ce le voi mânca de îndată ce îmi trece laringita :) Da sunt înnebunită după înghețată, încă nu am cunoscut pe nimeni care să nu fie și dacă există cineva, acolo în univers, care să deteste înghețata..ei bine, nu vreau să îl cunosc.

  Îmi doresc să pot scăpa cât mai repede de examene căci am rămas cam în urmă cu cititul și vreau să recuperez. Momentan citesc primul volum din Ultima vrăjitoare din Transilvania - volumul 1: Contesa Aneke. L-am comandat și pe al doilea. Pare super drăguță seria (am înțeles că e o trilogie). În plus mi-a fost recomandată de o prietenă și am încredere în gusturile ei. Am să fac poate o recenzie când termin(dacă am timp).

  Am câteva cărți must read vara asta. Sper din suflet să ajung să le citesc pe toate, sau măcar o parte. Vă prezint câteva din ele, căci lista e lungă.

Seria Altfel de Îngeri - Lili ST. Crow 

Lumea Reală e un loc înspăimântător. Întrebaţi-o despre asta pe Dru Anderson, o fată dură care a pus la pământ un număr destul de mare de tipi răi. E înarmată, periculoasă, şi gata să lupte mai întâi şi abia pe urmă să stea la discuţii. Aşa că o să dureze ceva timp până să-şi dea seama în cine se poate încrede. Dru Anderson a fost dintotdeauna o „ciudată”, călătorind dintr-un oraş în altul împreună cu tatăl ei pentru a vâna lucrurile care mişună şi te atacă în noapte. E o viaţă stranie, dar plăcută — totul însă se schimbă într-un oraş prăpădit şi îngropat în zăpadă din Dakota, când un zombi flămând dă buzna în casă spărgând uşa de la bucătărie. Singură, îngrozită şi simţindu-se ca prinsă în cursă, Dru va trebui să-şi pună mintea la contribuţie şi să se folosească de toată pregătirea ei pentru a rămâne în viaţă. Monştrii s-au hotărât să plece şi ei la vânătoare — şi de data asta, Dru e pe meniul lor. Şansele de supravieţuire? Aproape nule. Dacă Dru nu poate rezista până la ivirea zorilor, atunci jocul e pierdut…

Spulberă-mă (Shatter Me #1) de Tahereh Mafi

  Suntem într-o lume care se destramă, stăpânită de foamete şi violenţă. Bolile distrug populaţia, nu mai există păsări care să zboare, iar norii arată ciudat. Restauraţia, facţiunea politică menită a salva o lume muribundă, dar care, îmbătată de putere, a devenit despotică, domină vieţile şi gândurile tuturor. Ecosistemul a fost distrus de abuzurile oamenilor, iar unul dintre rezultate este apariţia unor persoane cu abilităţi ciudate. Printre ele se numără şi Juliette, a cărei atingere e fatală. Nimeni nu ştie de ce e aşa, dar Restauraţia a găsit soluţia – după şaptesprezece ani în care a fost ostracizată de părinţi, colegi de şcoală şi întreaga comunitate, Juliette este închisă într-o celulă, căci atâta vreme cât nu poate să facă rău, nimănui nu-i pasă de ea.

Timp de 264 de zile, Juliette stă singură între patru pereţi, în 13 metri pătraţi de spaţiu. Însă lumea începe în sfârşit să se răzvrătească, iar conducătorii s-au răzgândit: poate că ceea ce pare a fi blestemul lui Juliette ar putea fi folosit cumva, poate că este exact arma de care au ei nevoie acum. Iar Juliette, după cele 6 336 de ore petrecute în singurătate, trebuie să aleagă: să fie pionul lor sau să lupte împotriva lor.

Suflet pierdut de Silviu Urdea

   Mihail, un tânăr care trăiește o intensă poveste de dragoste alături de Emma, primește într-o dimineață cea mai neagră veste posibilă: iubita lui a murit în urma unui tragic, dar ciudat accident de maşină. Din acel moment viaţa lui nu va mai fi niciodată la fel. Investigând, află că accidentul fusese precedat de o serie de dispariții misterioase, care par să aibă un numitor comun. Împreună cu cei mai buni doi prieteni ai săi și alături de inspectorul Constantin, Mihail încearcă în final să descopere identitatea celui care, într-un vehicul fantomă, a fost ultimul care a văzut-o pe Emma în viață…

Suflet Pierdut îți dă palpitatii și te umple de groază. Este o carte despre legătura nemijlocită dintre dragoste și crimă, viață și moarte, totul în formele sale cele mai naturale și brute.

Cât de mult poate o tragedie personală să schimbe ceea ce suntem cu adevărat?

Trailer-ul cărții îl găsiți aici: 

        Cam atât pentru azi sper să-mi treacă răceala cât mai repede căci simt că mor fără înghețată, frappe-uri cu gheață și milkshake-uri reci.

De ce cărți? De ce ciocolată?

So, pentru că e la modă să ai blog, azi, am decis și eu să intru în rând cu lumea și să îmi fac unul. Am stat și am meditat despre ce să scriu .. sensul vieți, teoria conspirației, modă ... prosti din astea. Foarte repede am ajuns la concluzia că nimic din cele menționate mai sus nu mă interesează. 

Există doar două lucruri care mă pasionează pe mine, și cred că le-ai ghicit :) 

Cărțile și ciocolata.

De ce cărți?

Știu că trăim într-o eră a tehnologiei moderne unde totul progresează rapid, dar e bine să mai punem și pauză. Să ne relaxăm. E bine să uităm din când în când de noi, să ne pierdem cu orele într-o carte bună. Ador serile lungi de iarnă în care mă încălzesc la gura sobei însoțită de o carte și o ciocolată caldă (sau un ceai). Nimic nu se compară cu momentul acela în care te decuplezi de la problemele tale, de la frustrările de zi cu zi, momentul acela unic în care deschizi o carte pentru prima dată și te pierzi în mirosul proaspăt de cerneală abia uscată. În momentul acela magic tu nu mai ești tu cel de toată ziua, nu mai ești fata sau băiatul din banca a doua de la geam, vecina care poarta ochelari, tipul care nu știe să joace fotbal dar e bun la chimie. Renunți să mai fi tipa aia bună care întoarce capete pe stradă, sau nenea care vinde semințe la colț. Nu mai ești nici mama a trei copii râzgâiați nici tipul acela plinuț care are mașină faină. Nu contează ce ai fost până în momentul acela : vânzător, olimpic, bucătar, polițist, elev, frumos, bogat, circar, director, gras, fotbalist, gunoier, deștept, împiedicat, drăguț, arogant, student etc. Toate funcțiile și adjectivele care te definesc dispar în momentul în care deschizi o carte ... în momentul acela magic te contopești cu fiecare cuvânt, cu fiecare literă, respiri același aer cu personajele cărții, trăiești odată cu ele, simți ce simt și ele... nu vreau să sune prea siropos, dar tu devii una cu cartea și acțiunea ei.

Am să postez curând și câteva cărți care m-au impresionat și care îmi sunt foarte dragi.

De ce ciocolată?

Serios acum, asta nu mai are nevoie de explicație cred că e logic ;)