Recenzie: Nymphette_dark99

Nymphette_dark99 de Cristina Nemerovschi
       (apărută la Herg Benet Publishers în colecţia Cărţile Arven).

   Descriere: “Am 13 ani şi 4 luni. În ghiozdanul meu nu găseşti bomboane pe băţ, nu îmi prind părul cu bentiţă, nu port pantofi cu baretă şi nici rochiţe albe. Fac sex pentru că e fun. Îmi testez limitele şi nimic din ceea ce ai putea bănui despre mine nu este adevărat. Mă cheamă Vicky. Ai grijă să nu îmi spui Victoria, port un cutter cu mine tot timpul.”

***

Rămasă singură în mijlocul Braşovului, fără bani şi fără baterie la mobil, Vicky, o adolescentă de 13 ani, are o noapte la dispoziţie pentru a ajunge în Bucureşti, unde a doua zi este petrecerea de majorat a iubitului ei, Dev, petrecere pe care în niciun caz nu vrea să o rateze. Un TIR opreşte, iar bărbatul pare fascinat de nurii tinerei Lolite, propunându-i o partidă de sex în pădurea de la marginea drumului. Ea acceptă imediat, însă şoferul nu ştie că a făcut o greşeală care îl va costa poate chiar viaţa.

Situaţiile neprevăzute şi personajele întâlnite pe parcursul a doar câteva ore gravitează în jurul atracţiei sexuale şi al aventurilor extreme, al rememorării unor evenimente decisive din trecut şi reflecţii despre persoanele importante care au marcat-o. Fata ascunde totuşi un secret – Întâmplarea.

Live fast, die young, bad girls do it well.

   Vicky(să nu îi zici Victoria) s-a născut în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1999. Împlinindu-se 10 ani de la revoluție creierul de găină beată al mamei sale s-a gândit că ar fi un gest de patriotism să își numească așa fiica.

   Încă de la prima pagină îți dai seama că Vicky nu e adolescenta de 13 pe care și-o dorește orice părinte, este exact opusul. În ceea ce privește acest personaj ai două variante: ori te îndrăgostești iremediabil de la primul cuvânt, o admiri, o înțelegi, te regăsești în cugetările ei, o compătimești în unele momente; ori nu pricepi nimic și întrerupi lectura după primele 10 pagini. E simplu. Cale de mijloc nu există.

 Eu am iubit-o.

   Vicky vede lumea în care trăim cu alți ochi. Vorbește și se comportă de parcă ar fi trăit 100 de vieți nu doar 13 ani. Toată acțiunea cărții se desfășoară într-o singură noapte. La începutul cărții ea se află în mijlocul Brașovului și face autostopul pentru a ajunge în București. Pe parcursul călătoriei întâlnește tot felul de persoane, de la cele mai inculte și enervante(Gicu, Doru și tipul acela pocăit care m-a enervat așa rău că nici nu i-am reținut numele) la personaje pe care le placi din prima(Vanessa, Iepure).

    Ok. Probabil că printre cei ce au auzit de nymphette_dark99 sunt și câțiva care au să-mi sară în cap că această carte are un limbaj licențios, că e prea dură, că are scene de sex, că etc. Da e dură și dark și ce mai vreți voi. Limbajul e diferit de cel pe care îl întâlnim de obicei în literatură, dar nu e cu nimic mai diferit de cel pe care îl întâlnim în viața de zi cu zi. Dacă vă sperie violența atunci vă recomand Capra cu trei iezi, deși nici aia nu e mai bună căci (spoiler alert) moare lupul la final! Nu tot ce ne înconjoară e moale pufos și roz. Cristina nu s-a ferit să arate adevărata față a lucrurilor, cred că aș fi urât-o dacă o făcea.

   Un lucru ce m-a deranjat la Vicky a fost obsesia ei pentru Tedy(fratele ei). Nu am putut înțelege încrederea oarbă pe care Vicky o are în el și nici de ce e așa fascinată de lucrurile făcute de acesta. Mai ales când am aflat care e faza cu Întâmplare(un moment cheie din viața ei, care o schimbă pentru totdeauna), l-am urât și mai mult pe Tedy.

   Obișnuiesc să recomand câte ceva dulce de mâncat în timp ce citiți cărțile, ei bine azi recomandarea vine direct din carte. La un moment dat Vicky se oprește cu Vanessa la o cafenea pe lângă Peleș și mănâncă savarine. Deci savarine să fie :) 

    În concluzie: Nymphette_dark99 este o carte pentru cei cu stomacul tare căci autoarea îți servește pe tavă realitatea crudă a vieții. Fără îndulcitori artificiali, fără aditivi și fără potențiatori de aromă.