Spulberă-mă de Tahereh Mafi

      Gata! Am terminat cu scuzele jalnice, gen am de învăţat, îmi schimb mobila, e joi, şi m-am pus serios pe citit şi făcut recenzii. Gata cu trândăveala. Recent am văzut pe un grup repostate recenzii la cartea asta în speranţa că mai multă lume va auzi de ea şi editura va scoate şi volumul 2. Am citit-o şi eu anul trecut şi tot am aşteptat continuarea. M-am gândit că nu ar strica să fac şi eu o recenzie, mai ştii, doar-doar şi poate-poate se duc norii şi se traduce şi a doua carte.
      Am să-mi astâmpăr dorinţa de-a începe această recenzie cu OMG, ce fain a fost şi am să încerc să fiu profesionistă. Deşi nu prea cred că-mi va ieşi, mai ales că stau tot cu gândul Warner.... ahh...Warner....despre ce vorbeam, a da... Spulberă-mă de Tahereh Mafi, prima carte din seria Atingerea lui Juliette.

Descriere şi copertă:

„NU MĂ POŢI ATINGE”,
îi şoptesc.
MINT,
e ceea ce nu-i spun.
EL MĂ POATE ATINGE,
e ceea ce n-o să-i spun niciodată.
TE ROG, ATINGE-MĂ,
e ceea ce vreau să-i spun.
Dar când oamenii mă ating, se întâmplă anumite lucruri.
Lucruri ciudate.
Lucruri rele.
LUCRURI FATALE.
Nimeni nu ştie de ce atingerea lui Juliette e fatală, dar Restauraţia şi-a făcut planuri legate de ea. Planuri de a o folosi ca pe o armă.
Însă Juliette are propriile ei planuri.
După o viaţă lipsită de libertate, ea descoperă în sfârşit forţa de a se răzvrăti pentru prima oară şi de a-şi găsi un viitor alături de cel pe care crezuse că-l pierduse pentru totdeauna.

În carte ni se spune povestea unei fete de 17 ani, care a fost închisă din cauza unei puteri (abilităţi mai speciale, să zicem) şi care nu a mai vorbit cu o altă persoană de 264 zile. Modul în care este explicată această parte e de-a dreptul înfricoşător. Adică nu ştiu cum s-au simţit alţii citind paragrafele alea, dar eu una am fost terifiată. Probabil şi din cauză că mă sperie cumplit singurătatea. Să-ţi petreci zilele între patru pereţi reci, mi se pare groaznic.

Toate astea se schimbă în ziua în care în acea celulă îi este adus un coleg, pe Adam. Sosirea lui pune în mişcare întreaga acţiune, unde mai punem că Juliette va dezvolta ceva sentimente pentru el. Mi-a plăcut de Adam, asta până să apară Warner. Aş povesti mai multe despre Warner, dar vreau să aflaţi voi singuri mai multe despre el. E delicioasă povestea. Da, mereu am făcut câte o pasiune pentru băieţii răi. Mi-a furat inima, chiar dacă el ar trebui să fie personajul negativ. :))

Juliette mi-a plăcut mult ca şi personaj, în ciuda atingerii ei fatale. Îmi e foarte dragă şi sper să ajung să citesc întreaga ei poveste cât de curând. Am citit multe recenzii în care Juliette era asemănată cu Katniss Everdeen - The Hunger Games – nu văd conexiunea, sincer. Dacă ar fi să o asemăn pe Juliette cu un alt personaj acela ar fi Rogue din X-men, iar cine a citit benzile, văzut desenele sau filmele ştie despre ce vorbesc. 

Toate ca toate, dar cartea asta e una din preferatele mele şi o recomand tuturor. Sunt mare fană a distopiilor (Jocurile foamei, Divergent, Alegerea, Ultimul avanpost, seria Eve) mai e cineva aşa înnebunit după ele, sau doar eu :) Dacă aveţi recomandări nu ezitaţi să-mi scrieţi!