joi, 12 martie 2015

Recenzie - Copiii întunericului


Neamul Corbilor – Vol. 1: Copiii întunericului
Autor: Lavinia Călina.

Cartea o puteți comanda aici

“Tu cât de mult te poți ascunde de magie?”
   Roxana și Nicol, două adolescente cu personalități aparent diferite, devin cele mai bune prietene după o noapte în care viața li se va schimba complet. Împărtășind același secret, ele vor încerca timp de mai mulți ani să ducă împreună o existență cât mai banală, cotidiană, pentru a se ascunde de cei care le doresc, probabil, moartea.
   Dar chiar secretul nu este ceea ce pare. Devenite pioni în mijlocul unei confruntări seculare între cele mai puternice neamuri de vrăjitori, cele două tinere au de ales între a fugi mereu sau a-și înfrunta adversarii. Întunericul este însă foarte aproape, mult prea aproape…
   Magie și acțiune, răsturnări de situație, intrigi țesute de veacuri, iubiri blestemate; un creuzet al coșmarurilor devenite realitate, în care moartea pândește din colțul oricărei străzi, în ochii oricărui trecător și chiar din adâncul propriului suflet. Lupta abia a început, iar Neamul Corbilor este mai decis ca niciodată să fie cel care va câștiga supremația asupra întregii lumi.



Părerea mea:

    Povestea celor două personaje debutează în adolescență, într-o seară ploioasă de vară. Cele două sunt eleve la același liceu, locuiesc în același sat, dar caracterele lor opuse le împing în direcții diferite. Roxana e cea cuminte, e cu capul pe umeri, muncește cu jumătate de normă să-și ajute familia și e foarte bună la învățătură. Nicole e cea zănatică, ascultă rock, își urăște satul și locuitorii lui, e rebelă, dar ce m-a impresionat la ea e faptul că a reușit să fie foarte puternică în multe situații. Cele două adolescente devin prietene bune după întâplare  tumultoasă în parcarea fast-food-ului în care lucra Roxana(nu vă spun mai multe că e un twist acolo și vreau să-l aflați citind cartea)



    Toate astea se întâmplă în trecut, iar începând cu al doilea capitol suntem aduși în prezent. Fiecare capitol e povestit alternativ, fie de Roxana fie de Nicol, ceea ce mi s-a părut super deoarece am putut înțelege mai bine fiecare personaj în parte. Au trecut 7 ani de când viața lor s-a schimbat complet. Roxana pare mult mai stăpână pe sine, iar Nicol... ei bine, e cam aceeași, doar că are au copil(Ovidiu) cu un tip pe care nu prea îl suportă. 



   Îmi place că până să își intre magia în pâine vedem și diverse probleme cu care se confruntă fetele în viața de zi cu zi, ceea ce face acțiunea să pară credibilă și nu trasă de păr cum am mai întâlnit în multe romane Fantasy. Cele două abia se descurcă cu banii, Roxana are probleme la locul de muncă, iar Nicol încearcă mereu să de Radu (tatăl lui Ovi) să-i ceară pensia alimentară.

   Revenind la magie. În carte e vorba de cinci neamuri de vrăjitori: Neamul Lupilor, Șoimilor, Cerbilor, Roibilor și Corbilor. Dintre toți Corbii sunt cei mai răi, dar pe măsură ce citești îți dai seama că nici restul nu sunt departe. Bunica Nicoletei (ups! Nicol), îi povestește Roxanei despre vrăjitori și cum prima fată moștenește puterea de la mamă. Tot ea ne spune și cum au luat ființă cele cinci neamuri (am căutat și eu pe net faza cu Ulița vrăjitoarelor din Cluj, iar faptul că totul pleacă de la o chestie reală îi dă un plus romanului).



   Problemele cu banii persistă, iar din disperare, plus că e și șantajată, Nicol face un târg cu Andreea, o tipă din Neamul Corbilor. Trebuie să menționez că nu am suportat-o pe Andreea din prima clipă în care apare în carte. Evident colaborarea dintre Nicol și neamul Corbilor are consecințe, iar conducătorul lor o vizitează personal pe Nicol. 



    Apar și doi vrăjitori din neamul Lupilor, Liviu și Ștefan, care complică și mai mult lucrurile, dar fără de care Roxana și Nicol nu ar fi scăpat de Corbi. Împreună cu ei e și Monica, un personaj care mie mi-a fost tare drag. Tipa e oarbă, dar poate vedea viitorul, o putere asemănătoare are și Roxana, doar că Monica și-a dezvoltat abilitățiile în timp ce Roxi a încercat să le ascundă. Între Monica și Ștefan e o poveste de dragoste frumoasă și interzisă, căci aparent dacă juri credință unui neam nu te înmulțești cu altul. 
    Toată acțiunea e nebună în cartea asta, iar finalul e demențial. Adică să fim serioși, am rămas eu mască la finalul Ultimului avanpost, dar asta a fost și mai dur și mai sărit de pe fix decât îmi puteam eu imagina. Știu că va mai dura mult până să apară volumul doi, dar mă roade curiozitatea. Adică am atât de multe întrebări: se mai întâlnesc Roxi și Nicol? Ce se va întâmpla cu Ovi? Se va răzbuna Ștefan?  Se va adeveri visul Roxanei?



   O mare nebunie, dar vă recomand cartea asta. E o lectură ușoară, antrenantă, e plină de acțiune și răsturnări de situație. I-am dat 5 stele pe Goodreads, deși vroiam să-i dau 1 căci m-a supărat partea cu Monica și Nicol :)) 


luni, 9 martie 2015

Cristina Nemerovschi e Anna Vary!?!

   Probabil ați auzit de seria fantasy Ultima vrăjitoare din Transilvania scrisă de Anna Vary.  Primele două volume au apărut de ceva vreme și știu mulți care așteaptă cu nerăbdare volumul 3(inclusiv eu). Ceea ce mulți nu se așteptau e că autoarea Anna Vary e de fapt Cristina Nemerovschi (autoarea triologiei Sânge satanic, Pervertirea, Păpușile).




    Acum un an, cred, îi spuneam unei prietene pe e-mail că am bănuiala asta, i-am explicat și motivele, dar nu a vrut să mă creadă. Astăzi am și anunțul oficial făcut de Alexandru Voicescu (Herg Benet) la Ediţia 101 a clubului de lectură Institutul Blecher.
     Puteți urmări înregistrarea mai jos. La 1:31:23 e momentul în care se afirmă clar că cea care a scris seria Ultima vrăjitoare din Transilvania e de fapt Cristina Nemerovschi.



    Cred că asta va fi un mic șoc pentru cei care au afirmat de multe ori pe bloguri că nu le place Cristina Nemerovschi, dar au ridicat-o în slăvi pe Anna Vary. Sorry guys!

vineri, 27 februarie 2015

Spulberă-mă de Tahereh Mafi


      Gata! Am terminat cu scuzele jalnice, gen am de învăţat, îmi schimb mobila, e joi, şi m-am pus serios pe citit şi făcut recenzii. Gata cu trândăveala. Recent am văzut pe un grup repostate recenzii la cartea asta în speranţa că mai multă lume va auzi de ea şi editura va scoate şi volumul 2. Am citit-o şi eu anul trecut şi tot am aşteptat continuarea. M-am gândit că nu ar strica să fac şi eu o recenzie, mai ştii, doar-doar şi poate-poate se duc norii şi se traduce şi a doua carte.
      Am să-mi astâmpăr dorinţa de-a începe această recenzie cu OMG, ce fain a fost şi am să încerc să fiu profesionistă. Deşi nu prea cred că-mi va ieşi, mai ales că stau tot cu gândul Warner.... ahh...Warner....despre ce vorbeam, a da... Spulberă-mă de Tahereh Mafi, prima carte din seria Atingerea lui Juliette.

Descriere şi copertă:

„NU MĂ POŢI ATINGE”,
îi şoptesc.
MINT,
e ceea ce nu-i spun.
EL MĂ POATE ATINGE,
e ceea ce n-o să-i spun niciodată.
TE ROG, ATINGE-MĂ,
e ceea ce vreau să-i spun.
Dar când oamenii mă ating, se întâmplă anumite lucruri.
Lucruri ciudate.
Lucruri rele.
LUCRURI FATALE.
Nimeni nu ştie de ce atingerea lui Juliette e fatală, dar Restauraţia şi-a făcut planuri legate de ea. Planuri de a o folosi ca pe o armă.
Însă Juliette are propriile ei planuri.
După o viaţă lipsită de libertate, ea descoperă în sfârşit forţa de a se răzvrăti pentru prima oară şi de a-şi găsi un viitor alături de cel pe care crezuse că-l pierduse pentru totdeauna.




În carte ni se spune povestea unei fete de 17 ani, care a fost închisă din cauza unei puteri (abilităţi mai speciale, să zicem) şi care nu a mai vorbit cu o altă persoană de 264 zile. Modul în care este explicată această parte e de-a dreptul înfricoşător. Adică nu ştiu cum s-au simţit alţii citind paragrafele alea, dar eu una am fost terifiată. Probabil şi din cauză că mă sperie cumplit singurătatea. Să-ţi petreci zilele între patru pereţi reci, mi se pare groaznic.



Toate astea se schimbă în ziua în care în acea celulă îi este adus un coleg, pe Adam. Sosirea lui pune în mişcare întreaga acţiune, unde mai punem că Juliette va dezvolta ceva sentimente pentru el. Mi-a plăcut de Adam, asta până să apară Warner. Aş povesti mai multe despre Warner, dar vreau să aflaţi voi singuri mai multe despre el. E delicioasă povestea. Da, mereu am făcut câte o pasiune pentru băieţii răi. Mi-a furat inima, chiar dacă el ar trebui să fie personajul negativ. :))



Juliette mi-a plăcut mult ca şi personaj, în ciuda atingerii ei fatale. Îmi e foarte dragă şi sper să ajung să citesc întreaga ei poveste cât de curând. Am citit multe recenzii în care Juliette era asemănată cu Katniss Everdeen - The Hunger Games – nu văd conexiunea, sincer. Dacă ar fi să o asemăn pe Juliette cu un alt personaj acela ar fi Rogue din X-men, iar cine a citit benzile, văzut desenele sau filmele ştie despre ce vorbesc. 




Toate ca toate, dar cartea asta e una din preferatele mele şi o recomand tuturor. Sunt mare fană a distopiilor (Jocurile foamei, Divergent, Alegerea, Ultimul avanpost, seria Eve) mai e cineva aşa înnebunit după ele, sau doar eu :) Dacă aveţi recomandări nu ezitaţi să-mi scrieţi!


luni, 23 februarie 2015

Fresh! #1 - Quasar



     Universul a început cu un Bang și s-a terminat cu un sărut, ca toate marile iubiri

     „Ana Mănescu este o scriitoare tulburător de generoasă: ea nu împărtășește cu cititorii doar ceea ce este la suprafață, explicit, nedureros, blând; îi plac subteranele, ascunzișurile, visele uitate, amenințările mute, teama ființei de ea însăși, întunericul care are nevoie doar de o scânteie pentru a se preschimba în lumină orbitoare. Și ni le oferă pe toate, cu sinceritate și o delicatețe care nu se mai regăsește în nicio altă carte pe care ai putea-o citi vreodată. Quasarul poate construi o lume și o poate exploda într-o bătaie de aripi. Pentru că totul și nimicul înseamnă altceva numai după ce au fost atinse de iubire.
Ana scrie despre acele clipe în care ești cel mai adevărat tu care a existat vreodată. Și ești cel mai mult tu când ești prins în iubire, ca într-o capcană de soare.”
(Cristina Nemerovschi)

     Noua carte a Anei Mănescu are o copertă superbă şi o descriere pe măsură. Sunt nerăbdătoare să o citesc. Puteţi comanda cartea aici şi citi un mic fragment aici.

sâmbătă, 7 februarie 2015

Fifty Shades Of Grey - jut a few more days

   

   Nu știu de voi dar eu mor de nerăbdare să vad filmul acesta. Mi-au plăcut destul de mult și cărțile, deși nu sunt tocmai printre preferatele mele. Nu-mi vine să cred că mai sunt doar câteva zile până îl voi vedea, parcă mai ieri numai ce apăruse trailerul.